Blog

IMG_20200330_105803

AMOR LA LUMINA LAPTOPULUI

Flavia Bădic e o tânără stabilită în Braşov. Şi-a dorit dintotdeauna să scrie, dar n-a avut sprijin nici de la părinţi, nici de la prieteni. Acum, după ce a împlinit 30 de ani, şi-a asumat propriile vise şi a scris un roman torid de dragoste. O ofertă de evadare în imperiul atotputernic al feromonilor, pe vremea panicii de coronavirus. Cum e cartea, cum e să debutezi în literatură erotică în 2020 şi cum e să faci în sfârşit ceva ce îţi place? Veţi afla din interviul care urmează.

TROLLYWOOD: Când te-ai apucat să cochetezi cu scrisul?

Prima povestioară am scris-o prin clasele primare. Era despre o găină cu ouă fermecate. Dacă le mâncai, luai numai 10. 😀  Evident că, pe vremea aceea, nu se ştia de parenting şi susţinerea copilului, prin urmare, dacă nu am fost încurajată, am lăsat gândul la o parte multă vreme.
A doua tentativă a fost prin liceu. Am terminat secţia de jurnalistică şi, probabil, profesorul a văzut ceva promiţător care putea fi exploatat. Am publicat câteva articole mărunte în ziarul local din Călăraşi.
Ţin minte şi acum că m-am chinuit să scriu ceva depre cum să copiezi, în condiţiile în care eu eram tocilara clasei şi nu făcusem asta. Mi-a trebuit research.
Şi a treia oară cu noroc este cea din prezent. Idee apărută anul trecut, de ziua mea.

Părinţii ce voiau să facă din tine?

Avocat de succes. De altfel, am şi terminat facultatea de drept, doar că nu am ales să profesez. Nu mi se părea ceva pentru mine. Eu îmi dorisem foarte mult să merg la litere sau la conservator. Doar că n-am avut susţinere, again.

Şi ce ai ales să profesezi după facultate?

Voiam să fac ceva cu cele câteva limbi străine pe care le cunosc şi m-am angajat ca ghid turistic în Braşov. Patronul respectiv avea şi agenţie de turism şi mi-a propus să intru acolo pe post de agent, cu promisiunea că mă învaţă. Am făcut turism timp de 11 ani, până mi-a ieşit pe ochi efectiv.
Acum, lucrez într-o firmă de software care face site-uri pentru agenţii de turism. Ironia sorţii.

Spune-ne ce anume nu ştie publicul larg despre munca în turism.

Munca în turism presupune foarte mult studiu. Până să găseşti oferta perfectă şi care se pliază pe nevoile unui client, îţi trebuie să cunoşti omul şi să îi propui diferite variante.
Cel mai frustrant este când primeşti o cerere Grecia, Turcia, Spania sau Egipt, avion sau autocar, doi adulti sau şi cu copilul, fără să existe o dată certă de plecare. Dacă nu primeşti nici măcar buget de încadrare, munceşti opt ore ca popa.

Şi nu poţi face ca data şi bugetul să fie câmpuri obligatorii, aşa cum sunt numele şi data expirării la plata cu cardul?

Din păcate, oamenii nu înţeleg că turismul nu e o ştiinţă exactă. Acolo se vând promisiuni, nu conserve. Preţul este strâns legat de perioadă. Nu poţi plăti doi lei în luna august, de exemplu.

Dă-mi câteva întâmplări amuzante cu clienţi dificili.

Am avut odată o clientă care dorea să plece într-un circuit, însa îi era frică, pentru că era singură. S-a panicat în aeroport, când a văzut că zboară cu un low-cost (de parcă o companie de linie nu s-ar fi prăbuşit la fel), şi, la retur, a venit hotărâtă că aşa ceva nu este de ea. Prefera la Eforie.
Ce mă amuza cel mai tare era să fac rezervări grupurilor. De obicei, este o persoană care se ocupă de detalii pentru toţi ceilalţi, însă, înainte de plecare, se trezesc pe rând toţi cei 30 de oameni să mai întrebe câte ceva.
Evident că nemulţumirea românului este la cote maxime. Nici nu apucă să ajungă la hotel bine şi este iritat că nu are cameră fix lângă Gigel, de parcă ar dormi de mână.
Oamenii sunt de obicei dificili când este vorba de dat bani. La orice mică problemă li se pare că au, îţi aruncă în ochi faptul că ţi-au plătit serviciul.
Poate ar fi bine să înţeleagă că, pentru un serviciu plătit la o cameră dublă standard, nu este şi etajul garantat. Dacă ajunge distribuit din recepţie la etajul 6 în loc de 2, nu cred că este chiar aşa o mare problemă.
Am avut un client care a făcut reclamaţie că nu avea perie de wc la un hotel în Bulgaria. A fost chiar şi la OPC. Nu este vina agenţiei că berea de la All Inclusive este diluată, sau că există prea multe condimente în friptură.

Uite un subiect valid de luat în considerare pe viitor.

Chiar ar fi o idee să-mi notez câte năzbâtii am putut auzi de-a lungul timpului. Acum nu mai lucrez cu turişti. Am contact doar cu patronii de agenţie.
Spre surprinderea mea, există în rândul lor persoane care nu cunosc nevoia promovării produselor online. Cred că pot trăi doar cu ce intră din stradă. Doar că, în câţiva ani, când oamenii vor vedea că au posibilitatea să plătească cu cardul, posibil să nu mai existe prea mulţi clienţi din prima categorie.

Adevărat. Aceiaşi care au impresia că pot să-mi pretindă consiliere sau promovare moca, dar care, dacă primesc o ofertă de promovare de la un blogger sau vlogger, ţipă că li se cerşesc bani.

Până la urmă, toţi muncim pe bani. Orice serviciu se plăteşte! Probabil, noi ca naţie suntem învăţaţi să ne descurcăm singuri. Dacă X poate, eu de ce să nu pot? Poţi. Doar că nu la fel de bine şi nu cu aceleaşi rezultate.

Măcar de ne-am descurca singuri, dar uneori nu putem, şi ăla e momentul când căutăm să şantajăm mocangeală de la alţii. Hai să revenim la tine. Erai un cititor asiduu de romane de dragoste?

Am încercat mai multe genuri, însă ăsta este cel care îmi place. Am simţit mereu nevoia să primesc şi să arăt iubire. Poate şi pentru că am crescut departe de părinti şase-şapte ani. M-am blocat la romance şi n-am reuşit să mai ies.
Am câţiva autori străini pe care îi urmăresc constant şi ale căror volume le cumpăr imediat ce apar.

Care sunt, pentru tine, ingredientele unui romance de succes?

Cel mai important este flirtul, lupta cu orice obstacol ivit în calea fericirii şi, evident, finalul fericit. Fără happy ending nu merge.

Nu e prea convenţional?

Probabil că, dacă eram o persoană care trăia în afara tiparelor, aş fi putut scrie şi neconvenţional.
Îmi place idealul. Mare parte dintre cei care mă înconjoară tind spre relaţii armonioase. Nu aş putea să nu fiu în asentiment.

Ai revenit recent la scris. Ce te-a determinat s-o faci?

Am simţit nevoia să fac ceva pentru sufletul meu. Am o familie frumoasă, sunt sănătoasă, am o rată la bancă 😀 şi totuşi, voiam ceva special. Recunosc că a fost o mare provocare, din cauza programului încărcat: muncă, teme cu copilul, treburi casnice. Am reuşit să scriu noaptea printre picături, cu lumina stinsă.

De ce cu lumina stinsă?

Ca să nu deranjez restul casei, care dormea. Noroc că lumina ecranul de la laptop. 😉

Oh, lord. Femeia mereu pe ultimul loc. Vezi, de aceea urăsc eu ideea de familie din toţi rărunchii.

Prietena mea, care este singură, fix ca tine gândeşte.
Oricum, momentul decisiv a fost când am lansat ideea într-un cerc de prieteni apropiaţi, şi majoritatea au avut o reacţie bizară. “Vrei sa scrii? De ce? E greu. Sigur crezi ca vrei asta?”

Seriously? Time for some new friends. Cine nu poate să te susţină în visele tale nu îţi merită prietenia. Părerea mea. Nu mă refer strict la tine, ci în general la oameni pe care prietenii îi limitează din gelozie.

Aşa am zis şi eu. Doar că mai simt nevoia de socializare. Dacă renunţ la toţi cei care mi-au făcut diverse în viaţă, rămân singură cuc. Puţini ştiu să se bucure pentru cel de lângă.

Da, dificilă opţiune. Soţul cum a reacţionat?

El m-a susţinut fără probleme. Mi-a zis: Hai să vedem ce iese şi, pe urmă, ne decidem ce facem cu următorii paşi.

Atta boy!

A fost primul care a citit, deşi a fost convins până în ultimul moment că am scris ceva despre el. Nu am vrut să îi divulg subiectul, ca să îi văd reacţia.

Şi nu ai scris despre el? 😀

Normal că nu. Este pură ficţiune. Nici despre el, nici despre mine.
Ar fi fost story of my life, dacă aş fi făcut asta. Deşi nu e o idee rea. Îl cunosc de o viaţă! Eu aveam 15 ani şi el 18.

Dar despre ce este vorba în cartea ta?

Este povestea a două suflete care au suferit în trecut, au avut parte de dezamăgire în dragoste şi încearcă să supravieţuiască fără sentimente. Lucru imposibil, de altfel.
Când este vorba de sentimente, orice obstacol trebuie trecut.
Viaţa îi aduce într-o conjunctură stranie şi momentul primei lor întâlniri nu poate fi trecut cu vederea de nici unul dintre ei.

Prezintă-mi un pic eroii. Să ştie oamenii ce descoperă în cartea ta.

Liana este o femeie care îşi părăseşte oraşul natal şi încearcă să îşi reclădească viaţa cu ajutorul prietenelor sale din copilărie.
A trecut prin pierderea ambilor părinţi, urmată de despărţirea de iubitul pe care îl credea fidel.
Cezar este un bărbat cu o poziţie socială puternică, un om influent, care a divorţat în urma unei relaţii eşuate cu cea pe care se gândea că o va preţui toată viaţa.
Prima lor întâlnire are loc într-o noapte în club, noapte în care Liana îşi serbează sosirea în oraş.
Destinul face astfel încât Cezar să o angajeze în firma pe care a preluat-o recent de la mentorul său, şi de aici, începe povestea lor de dragoste. Deşi postura în care se află cei doi nu ar permite o relaţie de altă natură decât cea profesională, atracţia este mult mai mare decât orice alt argument.

Asta înseamnă că mizăm pe scene hot, specifice romanelor de dragoste?

Depinde ce înseamnă hot pentru fiecare. Eu am ales să merg în zona sexy, să las imaginaţia să îşi facă de cap, astfel încât cititorul să trăiască senzaţiile personajelor în imaginaţia proprie.

Care sunt sursele tale de inspiraţie pentru această poveste?

Poate că sună ciudat ce am să îţi răspund, dar, în momentul în care m-am apucat să scriu, nu aveam nici cea mai mică idee despre ce voi pune “pe hârtie”.
Am încercat să întreb câţiva autori locali despre cum poţi avea inspiraţie, însă nimeni nu mi-a răspuns. Atunci, m-am decis să scriu un email unei autoare din America.
Ea mi-a zis aşa: Găseşte numele personajelor, plasează acţiunea în timp şi vei vedea că ideile îţi vor veni.
A avut mare dreptate! După ce am scris prima propoziţie: “Este trei dimineaţa”, am început să am o groază de scenarii. Ajunsesem să mă întreb dacă e normal să auzi voci care vorbesc în mintea ta 😀

Da, confirm, e normal. 🙂

Ieeeei. Deci nu am înnebunit.
Mi-a plăcut experienta. Eu şi cu vocile mele ne-am împrietenit de minune.

Aşadar, pregăteşti pentru cititorii tăi o poveste de dragoste clasică. Cum arată cititorul ideal pentru tine?

Cititorul ideal ar fi acea persoană care apreciază efortul depus de autor şi care are curajul să îşi prezinte opinia după ce a terminat lectura. Mi-aş dori să nu fie limitat de vârstă sau de studii.

De unde se poate achiziţiona cartea ta?

Volumul este disponibil pe site-ul Editurii Letras, atât în varianta tipărită, aici, cât şi Ebook, aici.
În curând, voi avea şi site propriu. Pe moment, mă găsiţi pe Facebook, aici.

Şi acum, în final: ai recomandări de lectură? Ceva de băut, ceva de ronţăit, să lunece cartea mai bine?

Cred că un pahar de vin roşu ar merge la fix, ca să fie în ton cu pantoful de pe copertă.

Articolul poate fi vizualizat în întregime pe blog lorenalupu.com


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *