Daniela Castravete de la Editura Stylished este un om surprinzător. Deși nu ne-am văzut, am impresia că o cunosc de o viață.
Înainte de lansarea volumului PAPI, pe care am așteptat-o cu sufletul la gură, Daniela mi-a pregătit câteva întrebări, ale căror răspunsuri urma să le prezinte cititorilor.
Cam așa a sunat conversația noastră:

În primul rând, dă-mi voie să îți mulțumesc pentru că ai acceptat acest interviu, dar mai ales, să te felicit pentru lansarea de astăzi, apoi vom trece la întrebări, pentru că sunt tare curioasă să te cunosc și cred că și cei care vor citi interviul simt la fel ca mine.

Mulțumesc frumos!
Am așteptat cu sufletul la gură această lansare și, cu sigurnață, voi avea emoții în continuare, până când voi primi primele recenzii.
Sper să răspund cu bine tuturor curiozităților. 😀

Cine este Flavia Bădic? Omul și autorul sunt aceeași persoană?

Pe cât de ușoară pare întrebarea, pe atât de greu îmi este să răspund, deoarece de multe ori m-am întrebat și eu dacă ascund în mine două persoane distincte.
Pe de o parte sunt doar Flavia, o femeie normală, cu o rutină zilnică extrem de încărcată și cu visuri mărețe. Sunt mamă, soție, angajată și bucătăreasă, menajeră, profesoară, plus toate cele menționate în fișa postului destinată unui cap de familie veritabil și pot spune cu certitudine că știu când începe ziua, însă nu știu niciodată când se va termina.
Pe de altă parte sunt autoarea pe care familia o susține, prietenii nu o înțeleg și cititorii o adoră. Când scriu sunt cu totul altă persoană, una fără inhibiții, fără false prejudecăți, ușor glumeață și cu o voce radical opusă de cea reală.

Spune-ne trei lucruri despre tine, prin care să o cunoaștem pe ”Flavia” și un lucru pe care nu l-aș putea ghici despre tine.

Deci vrei să-mi dezvălui secretele. 🙂 Bine!
Atunci când timpul îmi permite, ador să cânt la pian sau la vioară, bucurându-mă de colțișorul meu muzical din balconul de la parterul unui bloc cu doar două etaje.
Nu am mai mâncat carne, de niciun fel, de când eram copil, însă mănânc în fiecare zi câte ceva dulce, deși știu că nu ar trebui să fac asta. Nu mă pot abține.
Viața mea este minunată chiar dacă nu am proprietăți, mașini, afaceri sau multiple concedii exotice pe an. Am ceea ce mulți își doresc: liniște și iubire.
În realitate sunt o persoană destul de timidă, dar mă stădui din răsputeri să maschez acest lucru.

Fiecare dintre noi avem un parcurs în viață și in carieră, cu bucurii și eșecuri, pe care soarta ni le scoate în cale. Cât de mult crezi că te-au influenţat eşecurile să devii OMUL de astăzi? Dar scriitorul de ce a fost influențat mai puternic?

Fiecare eșec aduce cu sine și învățăminte. Dacă nu am greși, nu cred că am putea învăța să fim mai buni. Din fericire, eu sunt destul de încăpățânată când îmi pun ceva în minte, așa că nu mă abat de la drum, indiferent de obstacolele care survin, până nu mă asigur că am ajuns la Finish. Faptul că privesc orice eșec drept un pas în față, nu face decât să mă ajute și să mă ambiționeze.
Când am decis să mă apuc de scris, absolut toată lumea din jurul meu mi-a zis că nu este o idee bună. Ce crezi că s-a întâmplat atunci? M-am ambiționat să le demonstrez că se înșeală și să-mi arăt mie însămi că pot. Astăzi sunt tare mândră de ceea ce am reușit.

Ești mamă, dar fiecare am fost sau încă mai suntem, măcar în suflet, copii. Iar copiii fac multe lucruri trăsnite. Care este cel mai trăsnit lucru pe care l-ai făcut vreodată?

Am fost un copil destul de precaut deoarece mi-a fost mereu teamă să nu mă accidentez. Nici măcar nu m-am urcat într-un copac sau pe vreun gard, așa cum majoritatea copiilor o fac. Cred că instinctul de a-mi prezerva integritatea a fost atât de mare, încât m-a împiedicat să fac nebunii. Cu toate acestea, cred că cel mai trăznit lucru pe care l-am făcut a fost să-i tai bunicului meu mânecile sacoului, de ciudă că nu mi-a adus bomboane.

Crezi în dragoste la prima vedere? Dacă ar fi să atribui iubirii o culoare şi un gust, care ar fi acestea?

Absolut! Am și trăit-o în adolescență, iar asta m-a dus, mai târziu, la frumoasa căsnicie pe care o am și la o relație cu o vechime de peste 20 de ani. Îmi doresc că fiecare femeie să aibă parte de o iubire sinceră, asemănătoare celei pe care o trăiesc eu, să se simtă apreciată și deoasebită.
Când vine vorba de dragoste, nu mi-o pot imagina decât în culoarea roșie, iar ca gust, aș încadra-o la ciocolată. Dintr-o pură întâmplare, le ador pe ambele și bănuiesc că multe persoane sunt în asentiment.

Ești scriitor, dar, mă gândesc că totodată îți place să citești. Ce cărți citești de obicei? Ai un autor preferat?

Sunt o devoratoare de cărți și, pe cât posibil, încerc să citesc ceva în fiecare zi. Ce-i drept, cel mai mult apuc să lecturez în concedii, dar asta nu mă împiedică să mă bucur de câte un capitol scurt, seara, înainte de culcare.
Cărțile s-au împrietenit cu mine în școala primară și, de-a lungul timpului, am citit tot felul de genuri literare. Totuși, ceea ce prefer este sectorul cărților de dragoste.
Am mulți autori pe care îi îndrăgesc, însă, dacă ar fi să aleg, aș numi-o pe Sylvia Day.

Când și cum a început totul? Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris? Ce te-a determinat să scrii?

Am scris mereu, mai în joacă, mai în serios, încă de când eram copil, dar nimeni nu m-a încurajat să merg mai departe. Am studiat jurnalistica în cadrul unui liceu cu acest profil și am publicat câteva articole într-un ziar local, dar nu am simțit că asta vreau să fac pe termen lung. În schimb, acum 3 ani, de ziua mea, mi-am propus să mă apuc temeinic de primul meu roman și cred că acesta a fost impulsul de care aveam nevoie. Mi-am dorit atât de mult să concep o poveste care să ajungă la inimile cititorilor pasionați de cărți de dragoste, încât nu aveam cum să nu-i dau viață. Mi-am petrecut multe nopți în fața calculatorului, sacrificând orele de somn pentru a scrie, dar nu regret nicio secundă din tot acel timp. Fără sacrificii nu există rezultate.

Scrisul te energizează sau te epuizează?

Scrisul mă energizează întotdeauna și nu mă simt epuizată niciodată, chiar dacă scriu cu precădere noaptea. Am momente când sunt atât de entuziasmată, încât abia aștept să mă așez în fața manuscrisului și să-mi aștern gândurile acolo. Nu știu niciodată ce va urma să scriu, nu am un plan clar încă de la început, dar când mă aflu în fața unui pagini albe, cuvintele încep să curgă de la sine.

Ai avut momente când ai vrut să renunți la scris? Ce te-a motivat să nu o faci?

Nu am vrut să renunț pentru nicio clipă, dar asta nu înseamnă că nu am fost dezamăgită. Lupta prin care trebuie să treacă un autor debutant ca sa se afirme este extrem de dificilă și anevoioasă și, de multe ori, pare chiar imposibilă. Cu toate astea niciun refuz pe care l-am primit nu a fost suficient încât să mă determine să-mi schimb atitudinea. Sunt un autor și asta vreau să fiu în continuare.

Ai momente în care ceea ce scrii te doare? În care plângi pentru că simţi durerea personajelor tale?

Când scriu sunt extrem de implicată în poveste, în detalii sau dialoguri, dar abia la final, când citesc, îmi pot da seama dacă am reușit să transmit emoția pe care mi-am dorit-o. Nu am plâns, dar am simțit cu siguranță durerea personajelor. O carte de dragoste fără puțină suferință nu este o carte veritabilă.
Am ales mereu să redau povestea din perspectiva personajului feminin, cât și a celui masculin, tocmai pentru a putea transmite cât mai multe prin glasul fiecăruia și pentru a-l putea transpune pe cititor în mijlocul lor.

Ne spui câteva cuvinte despre “Papi”? Despre… EL sau despre carte.

Papi este un tânăr care trăiește într-o familie pe care mulți ar cataloga-o imorală, este prins la mijloc între atracție, iubire și datorie, iar tot parcursul său este presărat de emoții intense și neliniște.
Papi a apărut ca o imensă provocare pentru mine și recunosc că mi-a fost foarte greu să-l conturez, mai ales că a trebuit să-i împart atenția între două femei.
Manuscrisul acesta a durat aproape un an și, personal, l-aș încadra în categoria dramă erotică. Povestea este încărcată de răsturnări de situație, șirul ei te va purta de multe ori din prezent în trecut și înapoi, iar până la final vei afla că personajele nu sunt ceea ce par la prima vedere.
Papi este o poveste scandaloasă care redă o relație interzisă într-o lume normală, însă este un fruct al imaginației și realitatea este că va fi o poveste extrem de ofertantă și tentantă pentru orice cititor.

Te gândești la o continuare pentru vreunul dintre personajele din această poveste? 😁🙈

Am conceput povestea ca fiind de sine stătătoare și nu-mi imaginez, la acest moment, cum aș putea să o continui. Poate mai târziu, cine știe? Să nu spunem niciodată… niciodată.

Ce îți place ție la cărțile tale?

Scriu mereu exact așa cum mi-aș dori să citesc: fără descrieri plictisitoare, cu finaluri frustrante de capitol, cu o mică notă amuzantă pe alocuri, cu multă emoție și pasiune.
Literatura erotică nu este deloc ușor de scris și, de multe ori, autorii genului folosesc un limbaj destul de vulgar, din punctul meu de vedere. Eu m-am străduit să nu fac asta, fără să afectez continuțul și lăsând frâu liber imaginației. Sper că am reușit cu brio tot ceea ce mi-am propus, dar asta rămâne la aprecierea cititorilor.

Ce părere crezi că ar avea personajele tale despre tine?

Cred m-ar întreba același lucru ca și soțul meul: Cum ai putut să scrii asta?
Eu sunt extrem de diferită de ceea ce scriu. Până și limbajul personajelor este diferit de cel pe care eu îl folosesc în viața de zi cu zi. Prin urmare, personajele mele ar spune, probabil, că sunt mult prea serioasă.

Dacă ar fi să mulțumești unui personaj de-al tău, care ar fi acela și pentru ce ai face-o?

Îmi este greu să aleg un singur personaj deoarece toate îmi sunt dragi. Le-aș mulțumi tuturor pentru timpul pe care l-au petrecut cu mine, pentru momentele magice pe care m-au ajutat să le creez și pentru felul în care le-am auzit vorbind în mintea mea, deși m-au panicat uneori, făcându-mă să cred că am înnebunit. Sentimentul pe care îl am la finalul fiecarei cărți este greu de explicat în cuvinte, însă se poate încadra undeva la mijloc între recunoștință și bucurie.

Există o poveste pe care o porți în suflet și îți dorești să o pui pe hârtie, dar încă nu ai făcut asta? Ne spui ce minunății literare ne mai pregătești pe viitor?

Mi-aș dori să-mi scriu propria poveste de dragoste, însă asta ar însemna să-mi deschid întreaga viață în fața tuturor și nu cred că a venit încă momentul.
Acum sunt în lucru cu două manuscrise, la care scriu în paralel, dar încă nu știu exact unde mă va purta șirul poveștii până la final. În concluzie, nu pot dezvălui nimic concret pentru moment.

Care este cel mai mare vis al tău?

Îmi doresc ca volumele mele să ajungă în cât mai multe case și, la un moment dat, să îmi permit să fac donații semnificative din încasările provenite din drepturile de autor. Îmi doresc să fac bine și sper ca într-o zi să reușesc ce mi-am propus.

Care ar fi cea mai mare provocare literară pentru tine?

Cea mai mare provocare ar fi să realizez o poveste în colaborare cu un alt autor. Mi se pare fascinant cum se pot împleti două tendințe, între cuvintele unei singure povești.

Care este întrebarea pe care ai vrea să o auzi de la un cititor, una pe care nu ai primit-o până acum?

Am primit atâtea întrebări în privat, încât mi-e greu să cred că mai există ceva nou. În orice caz, îmi face plăcere să țin legătura cu cititorii și pot spune că mă simt măgulită de fiecare dată. Cea mai mare bucurie pe care o pot avea este să știu că cineva apreciază ceea ce am scris.

Ai un mesaj pentru scriitorii aflați la început de drum?

Nu renunțați! Orice scriitor debutant trebuie să știe că va face greșeli, că va fi criticat sau că va fi refuzat de unele edituri. Asta nu înseamnă că nu va trebui să insiste. Din greșeli și critici se învață, iar din refuzuri se găsesc noi oportunități. Garantez că satisfacția finala se merită.
Sunt deschisă să ajut cu sfaturi orice scriitor aflat la început de drum și am făcut-o deja, tocmai deoarece mie mi s-a întors spatele la început. Nici măcar unul dintre scriitori români la care am apelat, nu mi-a oferit ajutor, imputând faptul că sunt prinși în diferite proiecte. Unii nici măcar nu s-au deranjat să îmi răspundă.
Prin urmare, îmi ofer suportul oricui are nevoie. Am corectat manuscrise, am dat idei, am indicat probleme, așa că există soluții pentru orice. Fără teamă!

La final, un mesaj, un gând… pentru cititorii tăi.

Vă mulțumesc din suflet pentru că îmi sunteți alături și apreciz toată susținerea și încurajările pe care mi le transmiteți. Sper ca fiecare poveste care iese din mâinile mele să ajungă la inimile fiecăruia și să confere un moment de evadare.
Vă îmbrățișez virtual pe toți.